Copiii au nevoie de arta...la fel cum au nevoie de dragoste

"Copiii au nevoie de arta si de povesti si de poeme si de muzica la fel de mult cum au nevoie de dragoste, de hrana, de aer curat si de joc. Daca nu ii dai unui copil mancare, deteriorarea devine repede vizibila. Daca nu il lasi pe un copil sa iasa la aer curat si sa se joace, deteriorarea este de asemenea vizibila, dar nu asa de repede. Daca nu ii dai unui copil dragoste, deteriorarea ar putea sa nu fie vizibila pentru cativa ani, dar e permanenta.

Dar daca nu ii dai unui copil arta, povesti si muzica, deteriorarea nu este asa de usor de vazut. Dar este acolo, totusi. Corpurile lor sunt destul de sanatoase; ei pot alerga si sari si pot inota si manca flamanzi si pot face mult zgomot, asa cum au facut copiii intotdeauna, dar ceva lipseste.

E adevarat ca unii oameni cresc fara sa intalneasca arta de nici un fel si sunt perfect fericiti si traiesc vieti bune si valoroase, si in astfel de case nu sunt carti si nu le pasa prea mult de picturi si ei nu vad niciun sens al muzicii. Ei bine, asta este. Cunosc oameni ca acestia. Ei sunt vecini buni si cetateni utili.

Dar alti oameni, la un anumit moment din copilaria sau tineretea lor, sau poate chiar la varsta batranetii, se intalnesc cu ceva la care nici nu au visat vreodata. Le este tot atat de strain ca fata intunecata a Lunii. Dar intr-o zi aud o voce la radio citind un poem, sau trec pe langa o casa cu ferestrele deschise in care cineva canta la pian, sau vad un afis cu o anume pictura pe peretele cuiva, si asta ii izbeste atat de tare si totusi atat de bland, incat se simt ametiti. Nimic nu i-a pregatit pentru asta. Ei realizeaza dintr-o data ca se simt umpluti cu o foame de care nu au avut nici o idee pana acum un minut; o foame pentru ceva asa de dulce si delicios incat aproape le crapa inima. Aproape le vine sa planga, se simt atat de tristi si de fericiti si singuri si bineveniti in aceasta noua si stranie experienta.

Si ei sunt disperati sa auda radioul mai de aproape, sa zaboveasca langa fereastra, nu-si pot lua ochii de la poster. Isi doreau asta, aveau nevoie de asta asa cum o persoana flamanda are nevoie de hrana si ei n-au stiut niciodata. Nu au avut idee.

Asa se intampla pentru un copil care are nevoie de muzica, de picturi sau de poezie cand o intalneste din intamplare. Daca nu ar fi fost acea sansa, e posibil sa nu o intalneasca niciodata si si-ar putea petrece toata viata intr-o stare de foamete culturala fara sa stie.

Efectele înfometarii culturale nu sunt dramatice sau rapide. Ele nu sunt usor de vazut.

Si, asa cum am spus, unii oameni, oameni buni, prieteni draguti si cetateni saritori, chiar nu o experimenteaza niciodata; ei sunt perfect impliniti fara ea. Daca toate cartile si toata muzica si toate picturile din lume ar disparea peste noapte, ei nu se vor simti nicidecum mai rau; nici nu vor baga de seama.

Dar aceasta foame exista in multi copii si deseori ea nu este niciodata satisfacuta pentru ca nu a fost trezita niciodata. Multi copii din fiecare parte a lumii sunt infometati pentru ceva care le hraneste si desfata sufletul intr-un fel in care nimic altceva nu ar putea sau nu ar face-o.

Se afirma, pe buna dreptate, ca fiecare copil are dreptul la hrana si la adapost, la educatie, la tratamente medicale si asa mai departe. Noi trebuie sa intelegem de asemenea ca fiecare copil are dreptul sa experimenteze cultura. Trebuie sa intelegem pe deplin ca fara povesti si poeme si pictura si muzica, copiii vor flamanzi.”

Artocol scris de autorul britanic Philip Pullman la cea de a zecea aniversare a Astrid Lindgren Memorial Award in 2012.

Sursa: https://creeracord.com/2016/09/13/copiii-au-nevoie-de-arta-si-de-povesti-si-de-poeme-si-de-muzica/